Din vechile biserici cu iubiri
Te-am nascocit in vis ca pe-o minune
In anotimpul meu cu amintiri
Mi-e frica c-ai sa poti zbura oricand
Cu aripile tale-asa subtiri
Dar am sa te inchid in gandul meu
Si-am sa te port prin toamna cu iubiri!
Toamna se asterne peste noi, strazile nu mai sunt vesele ...vantul isi inteteste nervos ritmul si incearca din rasputeri sa smulga viata frunzelor de pe ramuri... Ele, ostenite se leagna in tacere, fiecare amintindu-ne cat de efemeri suntem si ca totu-i trecator...
Privesc frunzele ruginii si-n profunda contemplatie o sa “dansez” in melancolie si o sa iubesc Toamna din nou!
Si....cand iubim, suntem ca niste copii ce ne cautam furtuna...in gand, in inima si-n vise...... si totul e posibil!
Timpu-i fara impotriviri
Ploua rar, frunze cad
Ca-ntr-o toamna cu iubiri!
E septembrie trist iar...
Cu duminici fara miri
Ploua rar, frunze cad
Ca-ntr-o toamna cu iubiri!
Ploaia va trimite-n dar
Frunza plopilor subtiri
Ploua rar, frunze cad
Ca-ntr-o toamna cu iubiri!
Peste clipele de jar
Zac tacutele iubiri
Ploua rar, frunze cad
Ca-ntr-o toamna cu iubiri!
by Anadevis
