Fără tine...
Îți știam simfonia râsului și odiseea întreagă a viselor tale.
Îți îndrăgeam sâmburele de lumină din ochii tăi limpezi și-ți citeam gândurile împletite și întortocheate…
Știam cât de adânc îți era dorul , căt de mult suferi cănd se ascundea Luna..
Puteam să scriu încontinuu cuvinte luminoase și versuri arzânde…purtam în mine spații nesfârșite pe care le umpleam cu tine… încet, temeinic… cu dor .
Îți simțeam atingerile și-ți ghiceam dorințele…cunoșteam freamâtul sufletului tău și în mrejele lumii imperfecte te-am găsit ca pe-o minune.
Timpul…ori poate statornicia, ori poate Universul… mi te-au luat.
M-au lăsat … cu amintirile....
Fără tine
Viața mea oscilează
Între infinitul abisal și cel stelar
Fără tine
Cerul își răstoarnă cupa de stele
Pe Pământ..mă invadează arzânde
Și-n urma rămane Univesul gol
Ca o inimă sfâșiată..
Fără tine
Vântul mă ceartă, nebun de supărare
Ca nu ne întalnim sub adierea lui
Fără tine
Pământul e ca în timpul Potopului
Căci, printre lacrimi...zăresc doar ape..
De tăcere…
by Anadevis
