Ai Sa Stii!
Fiecare doreste sa cunoasca bucuria. Cunoasterea inseamna implinire. Implinirea inseamna a fi.
La inceput a atins-o cu un gand. Un gand prietenos, exprimat in cuvinte simple: negre pe un spatiu alb. Mai apoi a imbratisat-o in bratele firave a unui emoticon. Zilele au trecut...si timpul a vrut sa-i aduca pe aceeasi fereastra, sa caute printre miile de ferestre si sa se gaseasca. S-au gasit si regasit de sute de ori incat intamplarile regasirii nu mai erau ciudate... erau minuni. Minuni care se repetau zi de zi, minuni ce in vise le visam ades, minuni ce erau scrise si inca netraite.
Mai apoi a imbratisat-o cu vocea lui...intr-o dimineata devreme.Voce unica, calda, duioasa, aparte...
Cuvintele lui nu mai erau negre, pe o pagina alba...patrundeau in sufletul ei. El a ras si ei i s-a incalzit inima. Cine sa creada ca a putut indragi un ras incat sa-si doreasca a-l auzi si a-l cauta?
Ea, nu visa demult...si-ncet a inceput a visa culori. A inceput a vrea. A vrea sa-i daruiasca marea, a vrea sa-i fie rasaritul din fiecare dimineata.
A inceput a vrea picaturile fericirii....L-a primit in Universul ei inchis. L-a primit si i-a aratat casuta ei de melcusor si curajul a inceput a prinde viata.
A inceput a vedea ca drumul e mai drept, totul are gust, furtunile trec mai usor, soarele e mai luminos, cerul mai albastru...
A inceput a cunoste sensuri si cuvinte noi, pana si tramvaiul nu mai era tramvai..
N-a trebuit sa alerge prea mult, sa asculte sa cerceteze, sa gaseasca. Cele mai bune lucruri vin cand te astepti mai putin.
Nu exista lucruri oarbe! Nu exista intuneric deplin!
Ea, isi doreste mai mult ca orice ca el sa-i vorbeasca tot timpul....indiferent de vine furtuna, de nu rasare soarele, de nu-i lumina, de nu-i semnal ....ori de trece tramvaiul..
Ea isi doreste:VREA SA STII!
Fiecare doreste sa cunoasca bucuria. Cunoasterea inseamna implinire. Implinirea inseamna a fi.
La inceput a atins-o cu un gand. Un gand prietenos, exprimat in cuvinte simple: negre pe un spatiu alb. Mai apoi a imbratisat-o in bratele firave a unui emoticon. Zilele au trecut...si timpul a vrut sa-i aduca pe aceeasi fereastra, sa caute printre miile de ferestre si sa se gaseasca. S-au gasit si regasit de sute de ori incat intamplarile regasirii nu mai erau ciudate... erau minuni. Minuni care se repetau zi de zi, minuni ce in vise le visam ades, minuni ce erau scrise si inca netraite.
Mai apoi a imbratisat-o cu vocea lui...intr-o dimineata devreme.Voce unica, calda, duioasa, aparte...
Cuvintele lui nu mai erau negre, pe o pagina alba...patrundeau in sufletul ei. El a ras si ei i s-a incalzit inima. Cine sa creada ca a putut indragi un ras incat sa-si doreasca a-l auzi si a-l cauta?
Ea, nu visa demult...si-ncet a inceput a visa culori. A inceput a vrea. A vrea sa-i daruiasca marea, a vrea sa-i fie rasaritul din fiecare dimineata.
A inceput a vrea picaturile fericirii....L-a primit in Universul ei inchis. L-a primit si i-a aratat casuta ei de melcusor si curajul a inceput a prinde viata.
A inceput a vedea ca drumul e mai drept, totul are gust, furtunile trec mai usor, soarele e mai luminos, cerul mai albastru...
A inceput a cunoste sensuri si cuvinte noi, pana si tramvaiul nu mai era tramvai..
N-a trebuit sa alerge prea mult, sa asculte sa cerceteze, sa gaseasca. Cele mai bune lucruri vin cand te astepti mai putin.
Nu exista lucruri oarbe! Nu exista intuneric deplin!
Ea, isi doreste mai mult ca orice ca el sa-i vorbeasca tot timpul....indiferent de vine furtuna, de nu rasare soarele, de nu-i lumina, de nu-i semnal ....ori de trece tramvaiul..
Ea isi doreste:VREA SA STII!
by Anadevis
