De ai putea...

De ai vedea că-n versuri scrise
Nu-i totdeauna vreun mister
Nu-i rimă sau poveste zisă
E doar un trist, tăcut.. de adevăr.

De ai citi prin multe rânduri
Și mai nimic nu poți să înțelegi
E pentru că nu-ți umblă gândul
Pe-a tuturor întortocheatelor poteci.

De vei putea a înțelege
Că a pricepe,e mai important decât a ști
Înțelepciunea-i adevăr, nu lege!
Cuvintele sunt vocea inimii.

De ai putea avea răspunsuri
E pentru că găsești curaj, care te-nvață
Să poți urma, să îndeplinești a tale visuri
Cu o privire în cărţi şi două în viaţă!

by Anadevis

Recunosc..

Ai inimă de sticlă si tălpi cu amintiri
N-ai teamă de iubire nici frică de-amăgiri
Călătorești prin stihuri și-aduceri aminte
Să îmi aduci ofrandă numai cuvinte sfinte!

Ai gura-nfometată de dulce sărutare
În ochi îți oglindesc oceanul și o mare
Colinzi în lumea asta și cauți furtună
Asculți suspin de val, în cântec de strună.

Ești trubadur în nopțile-albastre
Cuvintele-ți sunt dulci șoapte în glastre
Porți pașii tăcuți, apăsați, tot mai departe
În gând răsfoiești a vieții tale carte.

Adesea te zăresc și te admir în taină
Te prețuiesc și te doresc cu teamă
Sub tremurul de raze al lunii și-al feeriei
Ești mesagerul meu, misterios, al bucuriei.

Ai sufletul liber născut din poezie
În nopți nesfârșite la oră târzie
Călatorești prin stihuri și-aduceri aminte
  Tu îmi aduci ofrandă, toate cuvintele sfinte!

by Anadevis

Veșnicie pe hârtie..

N-aş mai spune eu tristeţea
Ce m-apasă cateodat`
Dar hârtia mă tot cheamă
Să o scriu neîncetat..

Răbdătoare îmi ascultă
Vise, gânduri, năzuinţe
Nu se plânge, nu se-ncruntă
Că tot schimb multe peniţe..

Ce m-aş face fără dânsa?
De n-ar fi, pierdută sunt!
Mă îndeamnă mult tristeţea
Să las versuri pe pământ.

Şi le scriu încetişor
Tot ce-i greu îmi uşurează
Numai când va fi să mor
Doar hârtia mă păstrează.

Poartă-n timp și viața mea
O bucată de hârtie
Tot ce scriu acum pe ea
Mă păstrează-n veșnicie.

by Anadevis