N-aş mai spune eu tristeţea
Ce m-apasă cateodat`
Dar hârtia mă tot cheamă
Să o scriu neîncetat..
Răbdătoare îmi ascultă
Vise, gânduri, năzuinţe
Nu se plânge, nu se-ncruntă
Că tot schimb multe peniţe..
Ce m-aş face fără dânsa?
De n-ar fi, pierdută sunt!
Mă îndeamnă mult tristeţea
Să las versuri pe pământ.
Şi le scriu încetişor
Tot ce-i greu îmi uşurează
Numai când va fi să mor
Doar hârtia mă păstrează.
Poartă-n timp și viața mea
O bucată de hârtie
Tot ce scriu acum pe ea
Mă păstrează-n veșnicie.
by Anadevis
