Pianul, strigat de iubire...

Pianul, strigăt de iubire...

Pianul suspină și-și așteaptă atingerea… de dragul tău clapele-i se înfioară și începe melodia Iubirii…
O melodie ce îmbată de dor….o simfonie a cuvintelor nerostite, frumos îmbinate și acordate. Picura încet sunete suave amintind adagio-ul înțelepților, amintind de frumusețea clipelor tainice a iubirilor ascunse..

În tăcere supus.. pare enigmatic și rece.

Stă singuratic și-ascunde în tăcere melodii necântate și când îi atingi clapele vibrează și înalță mistere ce așteaptă să fie descoperite.

Așteaptă tăcut și cuminte finețea mâinilor pricepute, căldura unui suflet și învie.
Învie ….în acorduri sublime, rezonează născand muzica inimii. Doar el poate să te înalțe ca taina unei rugaciuni!

Prețuiți pianul! E poarta spre taina și misterul Iubirii!

Fara tine....

Fără tine...

Îți știam simfonia râsului și odiseea întreagă a viselor tale.
Îți îndrăgeam sâmburele de lumină din ochii tăi limpezi și-ți citeam gândurile împletite și întortocheate…

Știam cât de adânc îți era dorul , căt de mult suferi cănd se ascundea Luna..
Puteam să scriu încontinuu cuvinte luminoase și versuri arzânde…purtam în mine spații nesfârșite pe care le umpleam cu tine… încet, temeinic… cu dor .

Îți simțeam atingerile și-ți ghiceam dorințele…cunoșteam freamâtul sufletului tău și în mrejele lumii imperfecte te-am găsit ca pe-o minune.
Timpul…ori poate statornicia, ori poate Universul… mi te-au luat.
M-au lăsat … cu amintirile....




Fără tine
Viața mea oscilează
Între infinitul abisal și cel stelar
Fără tine
Cerul își răstoarnă cupa de stele
Pe Pământ..mă invadează arzânde
Și-n urma rămane Univesul gol
Ca o inimă sfâșiată..
Fără tine
Vântul mă ceartă, nebun de supărare
Ca nu ne întalnim sub adierea lui
Fără tine
Pământul e ca în timpul Potopului
Căci, printre lacrimi...zăresc doar ape..
De tăcere…

by Anadevis

FEREASTRA DIN MINE

"Dreptunghi de sticla stravezie, poarta spre Cer...deschisa larg, lasa sa zboare gandurile, privirea, dorurile....iar perdeaua care flutura, alba, e ca un semn al eternei reintoarceri"...

Uneori, vantul o tranteste, inchizand-o si o izbesc picuri reci de ploaie...alteori, gerul ii deseneaza maiestrit flori de gheata...

Am lasat fereastra deschisa sa intri ca un vant cald de primavara sa-mi incalzesti inima inghetata demult...sa-mi aduci fericirea ce doar Cerul o cunoaste..

Am deschis fereastra catre mine si am asteptat cuminte sa-mi umpli camera inimii cu TINE. Las fereastra deschisa si doar cand vei fi aici voi incuia tot si te voi tine sa te stiu AL MEU.

Limpede sau umbrita de nori, e intotdeauna acolo. Si de aceea, voi incerca sa desenez fereastra din mine....