As vrea sa pot scrie explicit cum imi “fug” gandurile...
Azi le stiu mai ravasite ca oricand.
Sunt curioasa daca exista macar o persoana care sa nu fi vrut la un moment dat sa renunte la ceva....eu, cred ca nu!
Sunt diferite lucruri la care putem renunta si ca fiecare lucru poate insemna totul pentru noi.
Azi, am gandurile prea ravasite.....si vad ca zilele au devenit ca niste margele insirate: identice,insuportabile....un carusel stricat..
Vi s-a intamplat sa nu puteti dormi cu aceste ganduri? Care de care mai pisaloage, enervante, ciudate...bizare...
Ochii omului vad in exterior ceea ce il framanta in interior. În melancolie, ii cresc omului aripi nu pentru a se bucura de lume, ci pentru a fi singur.
Dar misterul tristetii este atat de inepuizabil si de bogat, incat tristetea nu inceteaza niciodata de a fi enigmatica.
Daca exista o scara a misterelor, atunci tristetea intră in categoria misterelor infinite, care nu incetează niciodata de a se arata, fiindca sunt inepuizabile. Si orice mister adevarat este inepuizabil.....si da.....am ganduri ravasite...
Prefirand cu degete oarbe,
Perlele mate din camera viselor mele,
Am gasit una, care de patima vremii
Inca avea mireasma trecutului tau
Si-atunci, ti-am soptit numele
In milenii de singuratate…
by Anadevis
