Azi, nu stiu ce mi-a venit...m-am dus in vizita la sufletul meu.
Am intrat cu teama in camera sentimentelor. Am vazut compasiunea cum linistita isi citea lista faptelor bune.
Am vazut frica cum sta intr-un colt si incerca sa intre in vorba cu toleranta. Curajul isi scutura amorteala si tachina indrazneala ca ezita sa spuna sufletului ca vrea liber.
Tristetea se uita visatoare pe fereastra sufletului, isi depana amintirile frumoase si isi dorea sa poata zambi…
Sinceritatea isi aranja perlele adevarului si le pazea ca nu care cumva minciuna sa profite de neatentia ei sa le fure si sa le vanda ipocriziei.
Priveam camera sentimentelor...si de-odat` ma cuprinse panica: nu vedeam iubirea..
Stiam ca exista, stiam ca-i timida...stiam ca-i nedescoperita...stiam!
N-o vedeam si grabita am cautat in toate colturile camerei sentimentelor...nu era.
Am inceput a cauta toate camerele sufletului, am deschis toate usile…usa romantismelor, usa viselor, usa sperantelor, usa secretelor..pana si usa aceea de care ne temem ades, usa necazurilor..
Iubirea..unde e iubirea? Alergam prin camerele sufletului meu ca un fluture firav ce nu are putere...alergam ingrozita ca n-am s-o gasesc si-mi repetam intr-una:exista!....exista!....exista!..
Obosita, ingandurata,am reusit sa privesc si inspre usa nestiuta, anumit ascunsa, anumit pastrata..
Am deschis sfioasa usa fericirii si-am vazut Iubirea.
Era acolo….diafana, gingasa…pura. Sta singura ,hotarata, atenta si astepta clipa sa i se deschida ferestrele si usa...Astepta clipa cand va putea iesi si spune turor:“Iubesc”
Astepta mai ales clipa cand va alerga fericita spre sufletul pereche sa i se daruiasca si sa-i spuna :“te iubesc”.
I-am zambit Iubirii...stiam ca exista, am cautat-o in sufletul meu si ma asigurasem iar ca exista. Am lasat-o acolo, am amanat inca o data sa ii dau drumul.
Am inchis usa incet, si-am plecat in alta parte...
Am plecat linistita, mi-am vizitat sufletul si am vazut in el toate sentimentele…chiar si Iubirea…exista!
by Anadevis
