Vreau răgaz..
Pentru mine a fost inedit să citesc că pentru vechii egipteni, păcatul capital era reprezentat de lipsa răgazului.
Prea multă atenție acordată muncii înseamna neglijarea vieții propriu`zise. Ei aveau credința că viața contemplativă ar trebui să aibe întâietate în detrimentul vieții practice.
Dar…în timp…s-au inversat conceptele și acum munca reprezintă virtutea supremă iar contemplația e o lipsă de interes, lene … ‘păcat capital”.
Cu dileme între trecut și prezent, cu povara timpului după noi...ne petrecem viața între zbateri de secunde.
Nu ne rămane decât să ne facem răgaz.
Și dacă ne-am face răgaz în viața asta tumultoasă am trece pe lista fericirii multe.
Răgaz, răbdare….așteptare, împlinire…locul unde distincția dintre oameni îi face să se întalnească fără să se confunde.
Ne punem ades sufletul în sertar neavând loc și timp să-l “hrănim’ cu tandrețe și iubire..
Unde-s clipele de răgaz? Răgaz pentru visare…credință… iubire..
E-atât de puțin timp
Pentru desfătarea gândului
E-atât de puțin timp
Pentru tainele sufletului
E-atât de puțin timp
Pentru privilegiul visării..
Secundele pendulează grăbite și febril
Minutele curg, se petrec subtil
Răgazul lipsește…de-ar fi doar puțin
Aș așterne minuni pe hârtie
Dar timpul e-atât de puțin...
by Anadevis
