NOI DOI

NOI DOI

Noi doi, numai noi
Si aceasta padure inalta
Si ochii tai mari si adanci
Deschisi ca o poarta
Si mainile tale intinse spre mine
In ele tii flacara unita a doua destine...
Ma cuprinzi toata...
In palmele tale de jar...
Cat as vrea sa plang iar
Auzi inima cum imi zvacneste?
Singuratica in pieptul meu de hazald?
Sunt ...inima muntelui calda
Din care porneste lava spre piscul inalt!

Ma invalui in lava fierbinte a inimii mele,
Incep sa m-adun si pasesc sfioasa...
Pe zacaminte erupte...
Ca si cum numai eu mai pot sa traiesc,
Ca si cum numai sufletul meu ar sti sa mai lupte!
Mi-am intins piciorul, in undele reci
Apa curgea amestecata cu pasari de munte
S-au oprit mai apoi, la rascrucea unei taceri,
Facand intre noi si padure o punte.

As vrea...sa te vad zburdand ne-ncetat,
In cosmosul larg dintre munte si cer
Cu aripi mari....de stejar,
Unind pamantul si soarele, in zborul bizar..
Ma misc....fara voie ca un seism
Caprele negre se intorc de aiurea..
Vulturii mari, ciugulesc cate-o stea de pe cer
Spre mine alearga razand in vestire padurea!

Noi doi....numai noi...
Adomiti, singuri.....doi!
Numai flacara destinului poate sa-ndure
Cand pleoapele cad odata cu seara,
Peste ochii tai limpezi de cer
Peste ochii mei verzi de padure...
NOI DOI......NUMAI NOI !

by Anadevis