Pierduți in Timp..

Pe cărarea toamnei, mai rămane încă
Tot ce-a fost vremelnic și ce va mai fi
Ne-am pierdut prin vreme de o veșnicie
Neavând puterea de-a ne regăsi.
.
Ne privim iubirea printre diafane,
Fără să mai credem ca a fost cândva
Frunza de lumină sub senin de vara,
Într-o amintire ce ne va-ncerca.
.
Legătura noastră m-a făcut sa sufăr
Când aud cuvinte despre a uita!
Vreau să uit tristețea,însă nu iubirea
Ce mă tem ca mâine n-o voi mai avea.
.
Vara de speranțe mă mai doare încă
Când privesc spre seară și mă las apoi
Să m-adoarmă cerul sub a sa privire
Ce mă infioară cu ochi reci si goi.
.
Te atrage locul unde se mai scrie
Înca multe versuri despre ce a fost
Despre o iubire cu iluzii multe
Patima credinței spusă fără rost.
.
Se apleacă Cerul și-ți sărută ochii
Văd in ei speranța viața ce-o iubești
Într-o veșnicie si-o realitate
Vis de flori albastre dragoste..tu ești!
.
N-am știut că totuși a rămas în tine
Clipa de tăcere ce ți-a fost de-ajuns..
Că iubirea poate și-n tăceri să creadă
O tăcere încă mi-a rămas de spus!
.
Ce înseamnă viața când de ea ne temem?
Ce e adevărul trist și relevant?
E-o enigmă poate..sau, o vorbă goală
Sentimentul verii ce mi l-ai lăsat..
.
Lacrima iubirii plânsă pe fereastra
Patimilor vieții e un semn..și știu!
Că de vrei să aperi, trebuie să suferi
Să mai scrii si versuri..chiar de e târziu.
.
Îmi apare iarași nălucirea toamnei,
Mai alerg prin frunze mă mai chem strigând.
E o dulce șoaptă ce m-adună parcă
Dintr-o lungă noapte unde-am fost și sunt!
.
Marea mea nebună cu albastre valuri
Lasă-mă cu tine să mă contopesc!
Vreau să-ți simt aproape liniștea și țărmul
Să alerg, să birui si să te iubesc!
.
Vreau să plouă astăzi ploaie de-ntuneric
Să-mi restitui noaptea torturată-n vis
În ideea vieții, cred!..dar și in tine!
Într-un spațiu liber mare și deschis!
.
Știu că peste toate ai creat în mine
Falsa libertate de a te iubi.
Renăscând puterea care mă mai face
Și-n singuratate să-nvaț, a trăi!
.
Fluxul melancolic insistent și simplu
Căi nedeșlușite spre a te afla
Centrul aparenței de idei abstracte
Din ce-a fost odată mă vor aduna!
.
Peste celelalte..s-a lasat tăcerea.
Numai printre lacrimi îmi găsesc acces!
Fără lacrimi viața, nu o simți aproape
N-o vezi risipită și nici cu succes.
.
Ce departe-i vara destrămată-n lacrimi
Ce aproape-i gara cand iubiri...ne mor!
Răstingnită-n suflet stă tristețea toamnei,
Iar în urmă-i Timpul..tainic și ușor!
.
Antică putere, zeu al Așteptării!
Pe altarul vieții tale, văd arzând
Patima supremă împlinită-n clipa
Când revin spre tine cu același gând!
.
Mă mai cauți încă...te mai caut încă..
Noaptea mea stelară trece delirând
Lumea de la capăt nu se mai începe!
Dar, se-ncepe ziua tot cu tine-n gând!
.
Lumea mea există iar, in lumea asta
Au mai fost alți oameni, care s-au iubit
Dragostea ta mare a fost în afara
Oricăror condiții și rămane mit!

Înțelegi din toate că persistă încă
O idee vagă de-a te întâlni!
Dar pierduți prin vreme, de o veșnicie
Nu avem puterea de-a ne regăsi!

by Anadevis