Ratacesc in iarna

0000iarna
Rătăcesc desculță-n zăpadă
Căutând ecoul cuvintelor tale
Prin aripi de fulgi zbătându-se grămadă
Înverșunat, caut un drum..o cărare..

Din cer fulgi grei se răstoarnă
Albul imens mă cuprinde, mă apasă
Rătăcesc desculță în iarnă
Dorul din mine ce-l port, nu mă lasă..

Am viscol în gânduri și-n suflet
Iarnă-i în mine și-n viață
Caut ecoul tău.. se-aude doar vuiet
Rătăcesc desculță pe florile de gheață..

Cine știe ce-am să fac și unde ajung?
Iarna mă poartă prin viscolul greu
Ninge, e-atâta ger, am obosit și plâng
Rătăcesc desculță-n zăpezi mereu..






by Anadevis

2 comentarii:

Anonim spunea...

O poezie plină de sensibilitate, aşa cum ne-ai obişnuit.
(anotherme)

Anonim spunea...

deosebit de frumoasa...

Trimiteți un comentariu