Iubirea mea, născută dintr-o poezie
Eşti absolutul universului creat de mine
În noaptea nesfârşită, la ora ei târzie
Eşti absolutul universului creat de mine
În noaptea nesfârşită, la ora ei târzie
Tot calculez distanţa pân` la tine.
Adesea îţi vorbesc şi te admir în taină
Şi te-am pictat pe pânza unui vis
La ziua întâlnirii iar mă gândesc cu teamă
Căci, aşteptând fără de tine nu rezist!
Hai să plecam cu gându-naltă parte
Să ne ascundem paşii în marele necunoscut
Iubito, tu ai un suflet.. ca o carte
Din care fac conspect neştiutor, la început.
Tăcuţi, urcăm pe treptele de marmuri albe
Când iată-ne ajunşi la templele iubirii
Deschidem porţile lăsate ne-ncuiate
Şi ne-nchinăm zeiţei fericirii.
Păru-ţi de foc îşi pierde din culoare
Sub tremurul luminii şi-al feeriei
Agale, curge peste noi o ploaie de petale
Şi-şi scutură veşmântul cu taina bucuriei.
Vom reveni la fel, în fiecare noapte
Pe-aripa unui vis, la templele iubirii
Chiar dacă roua despărţirii ne desparte,
Simţim cu gândul a vieţii împlinire!
Adesea îţi vorbesc şi te admir în taină
Şi te-am pictat pe pânza unui vis
La ziua întâlnirii iar mă gândesc cu teamă
Căci, aşteptând fără de tine nu rezist!
Hai să plecam cu gându-naltă parte
Să ne ascundem paşii în marele necunoscut
Iubito, tu ai un suflet.. ca o carte
Din care fac conspect neştiutor, la început.
Tăcuţi, urcăm pe treptele de marmuri albe
Când iată-ne ajunşi la templele iubirii
Deschidem porţile lăsate ne-ncuiate
Şi ne-nchinăm zeiţei fericirii.
Păru-ţi de foc îşi pierde din culoare
Sub tremurul luminii şi-al feeriei
Agale, curge peste noi o ploaie de petale
Şi-şi scutură veşmântul cu taina bucuriei.
Vom reveni la fel, în fiecare noapte
Pe-aripa unui vis, la templele iubirii
Chiar dacă roua despărţirii ne desparte,
Simţim cu gândul a vieţii împlinire!
by Anadevis
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu